Există mai multe lucruri în viață pe care le detestăm. Unul dintre ele este așteptarea. Așteptăm un partener de viață potrivit. Așteptăm 9 luni să ni se nască un bebeluș. Așteptăm în trafic. Așteptăm la rând la KFC. Așteptăm ca medicamentul să își facă efectul. Așteptăm până se încarcă toate fișierele.
……
Articolul poate fi văzut și pe YouTube (10:38 min) sau poate fi citit mai jos. Poți primi articolele și pe email sau Whatsapp dacă te abonezi aici.
……
În plus, așteptăm și în domeniul spiritual. Așteptăm ca omul căruia i-am vestit Evanghelia s-o înțeleagă într-un final. Așteptăm ca voluntarii cu care lucrăm să facă pași de creștere. Așteptăm ca Dumnezeu să răspundă rugăciunilor pentru mântuirea rudelor.
Nu e de mirare faptul că și în aceste zile …așteptăm. Așteptăm să scăpăm odată de izolare. Așteptăm să se găsească un vaccin împotriva virusului. Așteptăm să revină totul la normal și să ne putem vedea față la față.
Ne place sau nu, așteptarea face parte din experiența de viață a tuturor. Este un lucru atât de natural, încât parcă toată viața noastră este o așteptare. În timp ce așteptăm, avem mai mult timp la dispoziție să ne gândim. De aceea, este important să ne oprim puțin și să ne întrebăm ce fel de gânduri ne vin în minte în astfel de momente.
Tu cum reacționezi acum, în această perioadă de criză? Ce fel de gânduri întreții în mintea ta în aceste zile când ești forțat să aștepți?
Unora dintre noi s-ar putea să le lipsească răbdarea. Nu ne place să așteptăm. Ne-am săturat să stăm în casă toată ziua. Știm că Biblia ne cere să manifestăm “răbdare”, “îndelungă răbdare”, și chiar “răbdarea sfinților”. Dar cum poți avea răbdare cu copiii care ținuți în casă devin nesuferiți. Sau cu partenerul de viață care… Mai bine nu continui, că o să am probleme. Dar adevărul e că ne cam lipsește răbdarea.
În plus, mulți dintre noi avem tendința să ne îngrijorăm. Eu am o listă întreagă de îngrijorări. O numesc Cum ar fi dacă…?
-Cum ar fi dacă părinții iau virusul? Sunt bătrâni și nemântuiți.
-Cum ar fi dacă eu iau virusul? Am aproape 50 ani. Mulți înainte.
-Cum ar fi dacă se accidentează un copil? Se mai fac operații la spitale?
-Cum ar fi dacă cei mai importanți suporteri au probleme și își opresc donațiile?
-Cum ar fi să-mi caut un serviciu în Cluj la vârsta mea, după o astfel de criză majoră?
-Cum va fi economia țării și cu cât vor crește prețurile?
Poate că și asupra ta au venit gânduri asemănătoare. Și deși știi că îngrijorarea nu este bună, e foarte greu să te lupți cu astfel de gânduri. Și întrebarea pe care ne-o punem este
Cum să facem față îngrijorării, în această perioadă de așteptare?
Aici sunt câteva gânduri:
În primul rând, amintește-ți că îngrijorându-te nu rezolvi nimic. Domnul Isus spune că nu poți adăuga nici măcar un cot la înălțimea ta. Pentru cele mai multe lucruri, te îngrijorezi degeaba. Tu nu poți să-ți mântuiești părinții. Nu poți influența decizia suporterilor. Nu poți îmbunătăți economia țării. Dar ce poți, este ca prin îngrijorare să acumulezi stres, tensiune, panică, nopți nedormite și tot felul de probleme medicale.
În al doilea rând, deși e neplăcută, perioada aceasta de așteptare poate să fie benefică. Ea îți aduce aminte că nu tu ești în control. Ea te învață să te încrezi că Dumnezeu lucrează chiar și atunci când tu ești mai puțin activ. Folosește timpul într-un mod înțelept. Dacă ai familie, petrece timp cu cei dragi. Știu că unii dintre voi în această perioadă fac diferite lucruri pentru care n-au avut timp înainte. Pictează, încearcă rețete noi, crează obiecte de artă, scriu articole sau înregistrează filmulețe ca să încurajeze pe alții. În loc să urmărești toate știrile negative, caută să-ți numeri binecuvântările.
În al treilea rând, când vine îngrijorarea, roagă-te. Asta spune apostolul Pavel: să nu te îngrijorezi de nimic, ci să te rogi. Să arunci asupra Domnului grijile tale. Când te rogi, pacea lui Dumnezeu devine paznicul tău. Ea îți va păzi inima și gândurile să rămână în Cristos. Perseverați în rugăciune. Dacă timpul nostru de rugăciune nu este acum mai lung decât înainte de criză, înseamnă că ceva n-am înțeles despre realitatea pe care o trăim.
În al patrulea rând, așteptarea este un test al încrederii tale în Dumnezeu. Uită-te la toți oamenii credincioși din Biblie care au trebuit să aștepte. De exemplu, Avraam și mai târziu Ana au așteptat ani întregi nașterea unui copil. Iosif a primit un vis, dar a așteptat ani întregi, inclusiv în închisoare, ca să se împlinească. David a trebuit să aștepte până să devină împărat. Dar toți aceștia au învățat să se încreadă în Dumnezeu și să umble cu El în vremuri de încercare.
În al cincilea rând, caută să descoperi lucruri noi despre tine în acest timp de așteptare. De obicei, îngrijorarea vine când nu avem siguranța că Dumnezeu este în control sau că El lucrează activ spre binele nostru. Într-o vreme când El e atât de ocupat cu criza actuală, oare suportul meu sau rugăciunea mea pentru părinți mai este o prioritate pentru El? Caută să meditezi la aceste întrebări: Ce înveți despre Dumnezeu în aceste zile? Ce înveți despre tine? Ce vrea Dumnezeu să facă în inima ta?
În al șaselea rând, învață să trăiești cu Domnul în fiecare zi, o zi după alta.
Isus s-a rugat Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi. Nu ne-a spus să ne rugăm pentru pâinea pentru o săptămână sau o lună, ci pentru astăzi. El ne poartă de grijă astăzi. Harul Lui este suficient pentru noi, astăzi. Nu vă îngrijorați de ziua de mâine. Mâine, harul Său se va înnoi din nou.
Bill Wilson, fondatorul Alcoolicilor Anonimi, și-a dat seama că alcoolicii nu-și pot lua un angajament să se abțină toată viața de la băutură. Ar fi fost prea copleșitor. Așa că a avut un gând. Le-a spus: Abține-te de la băutură astăzi, și apoi fă la fel în fiecare zi, o zi după alta. Și abordarea lui a adus roade.
În această perioadă de coronavirus, învăț să trăiesc fiecare zi, una câte una, la rând. Nu vreau să spun să nu-ți faci planuri, ci să nu te îngrijorezi pentru viitor. Caută să trăiești astăzi, în present, cât mai credincios pentru Domnul. Și apoi mâine la fel, și în fiecare zi, una după alta.
În ultimul rând, fii optimist!
Nici unul dintre noi nu știe cum vor evolua lucrurile în viitor. E posibil că într-un fel sau altul, vei suferi. Dar suferința nu este neapărat un lucru rău. Adesea, Dumnezeu se folosește de suferință pentru a face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele tău. E interesant că proorocul Ieremia, un om învățat cu crizele majore, a spus odată: “Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului”.
Nu ne place așteptarea. Nu ne place tăcerea. Dar dacă Dumnezeu ne spune că este bine să așteptăm în tăcere, atunci haideți să o facem. Nu înseamnă să fim pasivi, ci să recunoaștem că El știe mai bine decât noi încotro se îndreaptă viața noastră, lucrarea noastră, țara noastră, și în final istoria lumii întregi.
Fiți optimiști. Perioada aceasta de așteptare va trece. Important este ca tu, la finalul ei, după ce-ți faci o analiză să poți să-ți spui: Sunt mulțumit. Cu ajutorul Domnului, ies din criză mai puternic. Fiți binecuvântați și fiți o binecuvântare.
Un text de Florin Fodor.
Dacă ți-a fost de folos, dă mai departe acest mesaj!